17 Oct
Vorbeam data trecută despre tinerii angajaţi, cei născuţi după ’80 – generaţia Y (sau Millennials). Părerile despre ei sunt împărţite: unii îi consideră incapabili, complet [...]

Vorbeam data trecută despre tinerii angajaţi, cei născuţi după ’80 – generaţia Y (sau Millennials). Părerile despre ei sunt împărţite: unii îi consideră incapabili, complet nepregătiţi pentru piaţa muncii, cu pretenţii (“eu când eram pe vremea lor aveam repartiţie de la stat şi mergeam la slujbă fără să fac mofturi, chit că plecam dimineaţa cu noaptea-n cap şi lucram şi sâmbăta”). De la alţii aud că sunt “spirt”. Urcă în ierarhie câte două trepte odată, muncesc zi-lumină/noapte-bec (trag tare să se pensioneze la 50 de ani) şi te dau pe spate cu imaginaţia lor: dacă vrei să promovezi o marcă de chibrituri şi să te asiguri că lumea vuieşte despre asta, dă-i sarcina unui Gen Y. Va veni cu o idee neortodoxă şi ai şanse să spargi piaţa. (Iată un articol interesant despre asta: O româncă de 30 de ani învață marile companii ale lumii arta gânditului…altfel”)

Evident, nu toată lumea e la fel dar suficienţi psihologi, sociologi şi… manageri se pun de acord asupra unui lucru: Gen Y sunt altfel decât cei dinainte (care au fost la rândul lor altfel decât cei dinainte). La ce se rezumă acest “altfel”?

Mi-a luat câţiva ani de cercetare ca să aflu. Poţi citi studiul integral aici.

Iată ce am descoperit: GY se disting la locul de muncă prin 5 caracteristici

  1. stima de sine (aparent) ridicată,
  2. nevoia redusă de validare din partea societăţii
  3. convingerea că nu deţin controlul propriei vieţi profesionale
  4. nivelul ridicat de anxietate & depresie
  5. asertivitatea feminină în creştere

Toate astea par să le dea de furcă unora dintre cei ce lucrează cu Gen Y – în special manageri şi colegi din generaţia părinţilor lor (Baby Boomers[1]). De ambele părţi oamenii se caină că au ajuns la limita răbdării, că unii trag hăisa şi alţii cea, că unii vor să muncească şi alţii nu, că unii îşi asumă responsabilităţi iar alţii aşteaptă să fie ghidaţi. Am văzut asta şi la case mari şi la case mici.

Vinovat nu e nimeni, poate doar evoluţia firească a lucrurilor care a făcut că generaţiile tinere să aibă acces mai repede şi cu mai puţin efort la ceea ce altora dinainte le-ar fi fost greu să obţină. Nu-i poţi învinovăţi pe seniori că vor mai mult, mai bine şi mai repede de le cei tineri. În fond ei au clădit singuri în 23 de ani pieţe şi domenii care nu existau înainte de ‘90. Gen Y însă nu văd lucrurile prin prisma seniorilor: n-au cum, n-au fost acolo. Pot cel mult să copieze ritmul lor alert dar fără să fie convinşi că e singura variantă prin care se pot afirma, decât dacă li se arată cu argumente că aşa e. Drept care, înainte să ridici piatra, aruncă un ochi pe infograficul de mai jos şi vezi ce e de făcut. Îţi garantez că e de bine.

Infografic-Y-ro

Majoritatea indivizilor, indiferent de generaţia din care fac parte, găsesc mulţumire în munca bine făcută. Ca să ajungă acolo însă, mulţi dintre ei vor mai întâi să înţeleagă de ce e nevoie să facă un anumit lucru, cui foloseşte şi cum îi ajută şi pe ei să evolueze. Nu, nu e tipic doar pentru Gen Y. Toţi vrem asta.

Revenind la juniori. Când are atâtea opţiuni de a face doar lucrurile care îi plac – uită-te câţi dintre ei sunt implicaţi în acţiuni de voluntariat – un Gen Y se va întreba pe drept cuvânt ce rost are să stea la un job unde nu prea vede rostul muncii sale, unde nu e apreciat decât dacă îşi depăşeşte limitele (imaginează-ţi ce motivant e să ai “muşchii încordaţi” la maxim mereu!), unde trebuie să se comporte diferit de dragul etichetei (să-şi înfrâneze opiniile, intuiţia, uneori chiar bunul simţ în numele colaborării) sau unde nu-i e clar dacă ceea ce face are vreun impact asupra lumii (o schimbă în bine sau măcar nu în rău?) sau asupra lui (evoluează?)

Evident, exemplele de mai sus sunt situaţii duse la extrem şi rareori le găsim pe toate sub acelaşi acoperiş – slavă Domnului! Însă pentru cei mai mulţi angajaţi e suficient să se întâlnească zi de zi cu puţin din fiecare ca să-şi piardă motivaţia de a munci acolo.

Data viitoare vorbim despre relaţiile profesionale dintre Gen Y (GY) şi Baby Boomers (BB). Poate părea surprinzător dar cele două generaţii au mult mai multe în comun decât ai crede.


[1] Termenul a apărut în SUA, desemnând generaţia născută după cel de-al Doilea Război Mondial. Deşi există diferenţe între americanii şi românii care aparţin acestei generaţii (diferenţe inerente traiul într-un regim capitalist v. unul comunist) folosesc acelaşi termen pentru a-i desemna pe românii născuţi între 1946-1964. Motivul: mulţi dintre membrii acestei generaţii se află în prezent în funcţii de conducere atât în România cât şi peste ocean, şi au ca subalterni (între alţii) angajaţi din generaţia Y.

 

7 Comments

Lasa un raspuns 

Caută

Cele mai comentate

Ne găsești și aici