04 Mar
Zilele trecute am ţinut la Incubator 107 un atelier despre concediul sabatic, pe româneşte acel concediu pe care îl iei că să îţi pui ordine [...]

Zilele trecute am ţinut la Incubator 107 un atelier despre concediul sabatic, pe româneşte acel concediu pe care îl iei că să îţi pui ordine în carieră sau viaţă, după caz. Căci da, aşa ceva există! Şi nu, nu e un moft sau un privilegiu destinat doar angajaţilor din mediul academic.

În vest conceptul există de ceva vreme; în unele locuri statul (de ex. cel belgian) şi angajatorii (spre exemplu cei din firmele de IT, avocatură, arhitectură, din trusturile media ş.a.) au înţeles că angajatul aflat veşnic în priză nu dă randament la infinit, mai ales dacă munca îi cere să fie creativ la comandă. Din când în când are nevoie de un restart, altminteri afacerea are de suferit.

Uneori concediul e plătit alteori nu; mulţi dintre cei care s-au confruntat cu varianta doi DAR şi-au dorit cu încrâncenare un sabatic au reuşit să pună bani deoparte şi s-au descurcat. Ceea ce contează şi mai mult e că ştii că la întoarcere îţi găseşti postul neocupat. Asta dacă îţi doreşti să te întorci: dacă pleci în concediu trântind uşa probabil ai nevoie mai degrabă de un alt job decât de o pauză. Dar despre asta – altă dată.

Sabaticul nu e însă pentru oricine. Angajatul care îl cere îndeplineşte de regulă 3 condiţii:

  1. e un om-cheie în companie – fără el rotiţele sistemului nu se învârt la fel de bine, indiferent că e într-o poziţie de management sau că e “doar” tipul isteţ care găseşte rapid soluţii la problemele care le pun celorlalţi nervii pe bigudiuri.
  2. a lucrat în companie suficient timp cât să merite o pauză – e drept, meritele pot fi evaluate diferit în funcţie de persoana pe care o întrebi (coleg/şef/subaltern) însă dacă ai simţul realităţii suficient de dezvoltat (sintagma “common sense” din engleză captează foarte bine acesta nuanţă) poţi face uşor diferenţa între angajaţii care muncesc din principiu şi cei care, lăsaţi “de capul lor” preferă pauzele lungi şi dese.
  3. nu în ultimul rând cel în cauza are un plan şi argumente pentru CUM îşi va folosi timpul liber astfel încât să câştige şi el şi angajatorul din acest “târg”. Poate fi vorba de lansarea unui proiect personal (pe care o companie isteaţă îl poate uşor asimila şi promova apoi ca proiect de CSR!), de stat la plajă în Thailanda că să-ţi recapeţi “Ca + vitamina D3” pierdute pe timp de iarnă când lucrai la un proiect mega-stresant care a adus mulţi bani companiei; de călătorit în ţări străine pentru a învăţa limba şi a tatona noi oportunităţi de afaceri pentru firmă, de scris o carte, de făcut cercetare (indiferent că eşti profesor sau că studiezi un fenomen pe care firma îl poate “exploata” apoi pe piaţă) şi lista poate continuă … că doar eşti creativ, nu?

Pentru moment în România sabaticul e floare rară; aud însă că există şi angajatori vizionari care îl încurajează iar statul sprijină ideea (sau măcar nu o îngrădeşte): în codul muncii există un paragraf care spune că îţi poţi lua concediu fără plata, având garantat locul de muncă, atât timp cât tu şi angajatorul cadeţi de acord pe detalii.

Aşa că dacă întruneşti condiţiile de mai sus şi simţi că te bate gândul ia un pix şi pune pe hârtie motivele pentru care îl meriţi. La fel de important, scrie ce vei face cu timpul obţinut şi ce vei aduce nou când revii în companie. Dacă nu ţi-e ruşine să citeşti cu glas tare ce ai scris, ai şanse să convingi şi pe altcineva să creadă în asta. E drept, nu totul poate fi monetizat (colesterul redus, stresul în limite normale şi o nouă limba străină vor fi apreciate doar de un şef luminat care doreşte să păstreze un angajat-cheie şi vede potenţialul financiar ce se sprijină pe aceste “nimicuri”). Dar aminteste-ţi că, măcar în teorie (de practica te ocupi tu), eşti egal cu cel din faţa ta: tu îţi oferi serviciile pentru că afacerea să meargă iar el îţi oferă un salariu fără de care nu poţi plăti nici pixul nici hârtia de mai sus.

 

3 Comments

  • Super! Mergem in lume! Plecand insa un pic in lateral, o forma de reincarcare a bateriilor este disponibila si "pe bucati" sub forma freelancing-ului. Sa zicem ca o luna muncesti, doua saptamani stai (intre proiecte). Stiu, stiu...nu e sabatical. Dar cand s-a inventat sabbatical-ul, freelancing-ul era inca timid. Sau poate doar discret. Great topic, keep it up!

    Reply
    • Scris de Raul
    • March 7, 2014 at 11:23 am
  • Parca am mai citit asta pe undeva, tot de tine era scris???

    Reply
    • Scris de ggg
    • April 23, 2014 at 6:43 pm
  • Sensitive idea: next for weeks, are usually buy tadalafil cialis y propecia bothdiseases involve chronic (KI)?

    Reply
    • Scris de tadalafil
    • February 28, 2017 at 7:04 am

Lasa un raspuns 

Caută

Cele mai comentate

Ne găsești și aici