19 Dec
E final de an deci sunt la modă rezoluţiile: ce-ai făcut în anul care se încheie şi mai ales ce-ai de gând să faci în [...]

E final de an deci sunt la modă rezoluţiile: ce-ai făcut în anul care se încheie şi mai ales ce-ai de gând să faci în cel care dă să înceapă.

Unii vor mai mult timp (pentru ei, alături cei dragi) alţii mai mulţi bani, kilograme în minus sau în plus, colesterol în limite legale sau ultimul model de iPhone. Câţiva au pus străinătatea în capul listei: studii, job, internship nu contează – vor să vadă cum e traiul afară. Lăudabil! E un prilej de a trece dincolo de mirajul concediilor all-inclusive la care ne gândim automat (cei mai mulţi) când vine vorba de viaţa peste hotare. Căci nu, viaţa de zi cu zi nu seamănă cu cea din vacanţă. Indiferent că-i vorba de Franţa, Grecia sau Statele Unite. Nu-i nici mai bine nici mai rău: pur şi simplu e altfel când stai în clasă ori la birou în loc să fii la plajă, la schi sau într-un parc de distracţii pe meleaguri străine. Cât de ‘altfel‘? Asta depinde de aşteptările fiecăruia.

Unii se adaptează mai repede, alţii mai greu. Unii tânjesc după tot ce lasă în urmă (familie, prieteni, locuri), alţii sunt fascinaţi de ce găsesc la destinaţie. Unii îşi propun să rămână acolo toată viaţă dar ajung să se întoarcă după şase luni; alţii hotărăsc să stea un an, hai doi, şi când se-apucă de numărat văd că a zburat timpul şi o dată cu el şi dorinţa de-a se întoarce.

N-ai de unde şti cum îţi prieşte străinătatea până când n-o încerci. Părerile celorlalţi sunt doar variante posibile – în nici un caz garanţii pentru cum te vei descurca tu. Îţi trebuie ce-i drept curaj să ieşi din zona de confort şi să încerci un job sau studiile în străinătate. Dar ce câştigi în schimb nu poţi lua cu bani şi nici pe pile: încredere în sine la puterea 1000 şi convingerea că poţi alege în cunoştinţă de cauza unde să locuieşti, ce carieră să urmezi, ce să faci cu viaţa ta, dacă vrei să rămâi la destinaţie sau să revii în ţară. Ştiu oameni care înainte de-a pleca la studii nu erau în stare să plătească singuri o factură, să exprime o părere contradictorie sau (ferit-ar Sfântul) să-şi asume vreun risc oricât de mic – mama şi tata erau lângă ei anticipând orice motiv de stres pentru odor şi săpându-i astfel groapa către eşecul personal. Pe cei mai mulţi străinătatea i-a învăţat să stea pe propriile picioare: să-şi găsească un job, o casă, să-şi plătească chiria, să pună bani deoparte, să-şi negocieze salariul şi uneori condiţiile de lucru, să pună întrebări în loc să ia de-a gata opiniile altora. În acelaşi timp au scăpat de frici: că nu sunt suficient de buni, că nu pot face carieră fără ulcer şi zeci de ore de stat peste program, sau că nu pot schimba mersul lucrurilor care-i privesc. Pe scurt, au reuşit să crească fără proptele şi să se oprească din a da vina pe alţii pentru lucrurile care nu merg aşa cum şi-ar dori ei.

Posibilitatea de a alege (pe cont propriu şi în cunoştinţă de cauza) ce să faci cu viaţa ta e un lux pe care nu şi-l permit mulţi. E mai comod să proferezi enormităţi la adesea celor care încearcă (câţi tineri pleacă peste hotare de prea mult bine, oare?) decât să ieşi din zona de confort, să încetezi să te plângi de lipsa opţiunilor şi să mişti un deget că “să-ţi schimbi norocul”.

Să ne-înţelegem: câinii n-au covrigi în coadă nicăieri, nici peste hotare nici la noi în orgadă. Ce diferă însă de la o ţară la altă (şi asta te interesează pe tine) sunt ‘dozele’ de politeţe, siguranţă, toleranţă la risc, eficienţă, bunăstare, profesionalism, etc. care vin la pachet cu traiul în fiecare cultură. Dozele diferă de la un loc la altul şi numai tu poţi decide ce gramaj ţi se potriveşte. Dacă arunci un ochi aici pe Indicele Fericirii Globale, aşa cum l-au stabilit cei de la Fundaţia Noua Economie, vei vedea că România se află undeva la mijloc: nu suntem nici premianţi nici coada clasei.

Aşa că, dacă tot vorbeam de rezoluţii ai două opţiuni: poţi să te bucuri că ţi-e suficient de bine sau poţi să îţi doreşti şi mai mult. În primul caz opreşte-te din lamentat; în cel de-al doilea, pune mâna şi fă ceva că să ajungi acolo unde vrei.

 

1 Comments

Lasa un raspuns 

Caută

Cele mai comentate

Ne găsești și aici